Sari la conținut
Consum electric

Cât consumă o pompă de căldură într-o lună de iarnă și de ce depinde

Cât consumă o pompă de căldură într-o lună de iarnă și de ce depinde
Foto: Antoni Shkraba / Pexels

Întrebarea apare aproape identic în fiecare decembrie, pe grupurile de proprietari și în discuțiile cu instalatorii: cât mă costă, de fapt, pompa de căldură într-o lună grea de iarnă? Răspunsul onest este că nu există o cifră unică. Două case identice ca suprafață, cu aceeași pompă montată de aceeași echipă, pot avea facturi care diferă cu 40% doar pentru că una este locuită de o familie care ține 23 de grade în living, iar cealaltă de un cuplu plecat la muncă zece ore pe zi.

Totuși, se poate lucra cu ordine de mărime. O casă de 120 mp, izolată decent, cu o pompă aer-apă corect dimensionată, consumă în ianuarie undeva între 500 și 900 kWh pentru încălzire și apă caldă. La un preț mediu de circa 1,3 lei/kWh, asta înseamnă între 650 și 1.170 de lei. O casă slab izolată, cu tâmplărie veche și pereți de 25 cm fără termosistem, poate urca lejer spre 1.400-1.600 kWh pe lună. Aceeași tehnologie, aceeași marcă, factură dublă.

COP-ul este cifra care schimbă totul

Pompa de căldură nu produce căldură, ci o mută. Ia energie din aerul de afară și o transferă în circuitul de încălzire, iar raportul dintre căldura livrată și curentul consumat se numește COP. Un COP de 4 înseamnă că pentru 1 kWh de electricitate obții 4 kWh de căldură. Sună excelent, și chiar este, doar că acel 4 apare în fișa tehnică la o temperatură exterioară de 7 grade și cu apă în circuit la 35 de grade.

Iarna reală arată altfel. La minus 5 grade afară, COP-ul unei pompe moderne scade spre 2,5-3. La minus 12, poate ajunge la 2 sau chiar sub. În plus, când aerul e umed și temperatura oscilează în jurul lui zero, unitatea exterioară face brumă și intră periodic în ciclu de degivrare: inversează circuitul, topește gheața de pe schimbător și, în acele minute, consumă curent fără să încălzească deloc casa. Într-o lună cu multă ceață și temperaturi între minus 2 și plus 3, degivrările pot mânca 5-10% din consumul total.

De aici vine și diferența mare între pompele aer-apă și cele sol-apă. Sonda verticală lucrează într-un mediu care are 10-12 grade constant, indiferent dacă afară e minus 15. COP-ul rămâne stabil toată iarna, în jur de 4. Investiția inițială e însă cu 40-60% mai mare, iar forajul cere spațiu și autorizații.

Ce face temperatura apei din circuit

Este cel mai subestimat factor. Fiecare grad în plus la temperatura apei pe tur taie aproximativ 2,5% din eficiență. O casă cu încălzire în pardoseală lucrează la 32-38 de grade și scoate din pompă tot ce se poate. Aceeași pompă, legată la caloriferele vechi de fontă care cer 55-60 de grade, va consuma cu 35-45% mai mult pentru exact aceeași cantitate de căldură livrată în încăpere.

De aceea, când cineva își pune pompă de căldură peste instalația existentă, prima întrebare nu ar trebui să fie ce marcă, ci ce temperatură de tur suportă corpurile de încălzire. Uneori soluția e simplă: se înlocuiesc trei-patru calorifere subdimensionate din camerele reci cu unele mai mari, iar temperatura de tur poate coborî cu 8-10 grade pe toată casa.

Contează și modul de funcționare. O pompă cu inverter care merge continuu, la turație redusă, la 30% din capacitate, este mult mai eficientă decât una care pornește și se oprește de 15 ori pe oră. Pornirile dese uzează compresorul și consumă disproporționat. Curba climatică, adică setarea care leagă temperatura apei de temperatura exterioară, este exact instrumentul care rezolvă asta, și e reglată corect mult mai rar decât ar crede lumea.

Cum îți afli propria cifră, nu una de pe internet

Cel mai bun lucru pe care îl poți face este să măsori. Multe pompe au contor intern de energie, dar acesta e adesea o estimare calculată, nu o măsurătoare reală. Un contor separat montat pe circuitul de alimentare al unității exterioare, sau chiar un dispozitiv simplu pe tabloul secundar, îți dă adevărul. Dacă vrei să înțelegi mai bine metoda, merită citit și materialul despre cum se măsoară consumul fiecărui aparat în parte, pentru că logica e identică, doar scara diferă.

  • Notează indexul contorului în prima și în ultima zi a lunii, la aceeași oră.
  • Ține minte temperatura medie exterioară din acea lună; fără ea, comparația cu luna următoare nu spune nimic.
  • Separă, dacă poți, consumul pentru apa caldă menajeră, care în casele cu boiler mare poate fi 25-30% din total.
  • Verifică dacă rezistența electrică de rezervă a intrat în funcțiune; ea consumă direct, cu COP 1, și poate strica orice statistică.

Acel ultim punct explică majoritatea facturilor de coșmar. Rezistența auxiliară e o plasă de siguranță pentru zilele foarte reci, dar dacă a fost setată să intre prea devreme, sau dacă pompa e subdimensionată, poate lucra zeci de ore pe lună. Un instalator care își face treaba verifică asta la punerea în funcțiune. Din păcate, mulți proprietari află abia după prima iarnă, când compară factura cu cea a vecinului și descoperă că diferența nu vine din marcă, ci dintr-un parametru lăsat pe valoarea din fabrică. Aceeași atenție merită acordată și celorlalți consumatori mari din casă, pentru că iarna pompa e vinovatul evident, dar rareori singurul.