Centrala termică e trecută în capul tuturor la rubrica „gaz”. Plătești gazul pe care îl arde, urmărești indexul, te enervezi când crește. Aproape nimeni nu se uită la celălalt consum al ei, cel electric, deși centrala e băgată în priză douăsprezece luni pe an și, în sezonul rece, funcționează efectiv ore întregi în fiecare zi. Nu e un consumator uriaș, dar e unul continuu, iar consumatorii continui au obiceiul de a se aduna pe factură fără să facă zgomot.
Ce anume din centrală trage curent
O centrală murală pe gaz are, în interior, mai multe componente electrice care lucrează pe rând sau simultan.
- Pompa de circulație împinge apa caldă prin caloriferele sau prin serpentinele din pardoseală. Este, de departe, cel mai mare consumator electric din aparat.
- Ventilatorul de evacuare scoate gazele arse prin coșul concentric și, la modelele cu tiraj forțat, funcționează ori de câte ori arde flacăra.
- Vana cu trei căi comută între circuitul de încălzire și cel de apă caldă menajeră. Consumă puțin, dar în impulsuri repetate.
- Placa electronică și afișajul stau alimentate permanent, chiar și vara, când centrala nu încălzește nimic.
- Aprinderea electronică generează scânteia la fiecare pornire a arzătorului.
Puterea electrică absorbită de o centrală murală obișnuită se măsoară în zeci până la puțin peste o sută de wați în funcționare normală, iar în standby coboară la câțiva wați. Valoarea exactă pentru modelul tău e trecută pe plăcuța de identificare de sub aparat sau în manual, la rubrica de putere electrică absorbită. Merită căutată, pentru că variază semnificativ între generații de aparate.
Pompa de circulație face aproape toată diferența
Dacă vrei să înțelegi consumul electric al unei centrale, uită-te la pompă. La aparatele mai vechi, pompa este de tip cu rotor umed cu turație fixă, adesea cu trei trepte pe care le alegi manual. Merge la putere constantă indiferent dacă instalația cere mult sau puțin debit, iar puterea aceea poate fi de câteva zeci de wați continuu.
Centralele moderne folosesc pompe cu turație variabilă, controlate electronic. Acestea încetinesc atunci când robinetele termostatate de pe calorifere se închid și presiunea din circuit crește. Într-o instalație bine reglată, o astfel de pompă poate funcționa mare parte din timp la o fracțiune din puterea maximă. Diferența dintre o pompă veche cu turație fixă și una modernă modulantă, integrată pe un sezon întreg de încălzire, este consistentă și e principalul motiv pentru care o centrală nouă consumă mai puțin curent, nu doar mai puțin gaz.
Un detaliu care surprinde mulți proprietari: dacă instalația a fost setată să lase pompa să meargă permanent în sezonul rece, în loc să pornească doar la cererea termostatului, consumul electric se dublează sau se triplează fără niciun câștig de confort. Setarea aceasta există în meniul de service al majorității centralelor și e una dintre puținele care merită verificate.
Cum estimezi consumul real, în loc să-l aproximezi
Estimarea pe hârtie funcționează așa: iei puterea electrică absorbită din manual, o înmulțești cu numărul de ore în care centrala chiar funcționează într-o zi, apoi cu numărul de zile din sezon. Problema e că „numărul de ore în care funcționează” e greu de ghicit. O centrală nu merge continuu; pornește și se oprește după cererea termostatului, iar raportul dintre timpul de funcționare și timpul total variază de la o casă la alta.
Metoda care nu greșește este măsurarea directă. Un wattmetru de priză, montat între priză și cablul centralei, îți arată puterea instantanee și, mai important, energia acumulată în kilowați-oră peste zile întregi. Lași aparatul montat o săptămână de iarnă și o săptămână de vară și ai două cifre reale, nu două presupuneri. Procedura completă și capcanele ei sunt descrise pe larg în ghidul despre măsurarea consumului cu un wattmetru de priză, iar centrala e exact genul de aparat pentru care măsurarea lungă bate orice estimare.
Atenție la un aspect practic: multe centrale sunt racordate la o priză aflată în spatele aparatului sau, în unele instalații, direct la un circuit din tablou, fără priză. În al doilea caz, wattmetrul de priză nu se poate folosi și ai nevoie de un clește ampermetric sau de un contor pe șină montat de un electrician.
Vara, când nu încălzești nimic
Din primăvară până toamna, centrala nu mai face încălzire, dar rămâne alimentată pentru apa caldă menajeră. În lunile acelea consumul electric scade mult, însă nu dispare: placa electronică, afișajul și senzorii rămân sub tensiune, iar pompa pornește scurt la fiecare cerere de apă caldă.
Este exact tipul de sarcină permanentă și mică pe care o descriem când vorbim despre energia pierdută cu aparatele lăsate în standby: câțiva wați care, înmulțiți cu numărul de ore dintr-un an, devin kilowați-oră reali. Diferența față de un televizor lăsat în standby este că centrala nu poate fi scoasă din priză fără să rămâi fără apă caldă, iar la unele modele oprirea completă în sezonul rece dezactivează și protecția la îngheț, ceea ce e o idee foarte proastă.
Dacă vara folosești apă caldă de la centrală doar ocazional, merită să compari costul total cu alternativele. Comparația între un boiler electric și centrala pe gaz pentru apa caldă depinde de prețul pe kWh al fiecărui combustibil, de randamentul aparatului și de cât de departe e centrala de baie, iar concluzia nu e aceeași pentru toate locuințele.
Ce reglaje chiar scad partea electrică
Câteva intervenții au efect măsurabil, iar altele sunt zgomot. Iată cele care contează:
- Pune pompa pe modul „la cerere”, nu pe funcționare permanentă. Verifică setarea în meniul centralei sau cere tehnicianului să o facă la revizie.
- Scade treapta de turație la pompele vechi cu selector manual, dacă instalația e mică. Treapta cea mai mare e rareori necesară într-un apartament, iar producătorii o livrează adesea implicit pe poziția maximă.
- Reglează temperatura pe tur mai jos. O apă mai puțin fierbinte înseamnă cicluri mai lungi și mai rare, deci mai puține porniri ale ventilatorului și ale aprinderii.
- Elimină ciclarea scurtă. O centrală supradimensionată pornește și se oprește la fiecare câteva minute. Fiecare pornire aprinde ventilatorul și scânteia. Reducerea puterii de încălzire din meniu, acolo unde e posibilă, calmează comportamentul.
- Aerisește caloriferele. Aerul din instalație obligă pompa să lucreze prost, cu debit redus și cu zgomot.
Ce nu ajută: să oprești centrala de la buton între utilizări, în sezonul rece. Repornirile dese consumă mai mult decât standby-ul evitat, iar casa răcită trebuie reîncălzită, ceea ce costă gaz.
Când chemi tehnicianul și ce ceri să verifice
Orice intervenție în interiorul unei centrale pe gaz este treaba unui tehnician autorizat, nu a proprietarului. Revizia periodică e obligatorie și oricum trebuie făcută; ocazia bună e să ceri, la aceeași vizită, câteva verificări care privesc partea electrică.
Cere să se uite la modul de funcționare al pompei și la setarea ei, la starea condensatorului de pornire dacă pompa e veche și zgomotoasă, la funcționarea vanei cu trei căi și la parametrii de modulație ai arzătorului. Un tehnician bun îți va spune și dacă instalația e echilibrată hidraulic, pentru că o instalație dezechilibrată face pompa să muncească inutil.
Semnalele că ceva nu e în regulă sunt destul de clare: pompa vibrează sau bâzâie continuu, centrala pornește și se oprește la intervale foarte scurte, siguranța de pe circuitul ei sare ocazional, sau aparatul se resetează singur. Niciunul dintre acestea nu se rezolvă cu reglaje din meniu. În ansamblu, consumul electric al unei centrale pe gaz rămâne o sumă modestă comparativ cu gazul pe care îl arde, dar e o sumă pe care o plătești în fiecare lună a anului, inclusiv în cele în care crezi că aparatul stă degeaba. Un wattmetru montat o săptămână și cinci minute petrecute în meniul de setări îți spun, mai exact decât orice estimare, cât din factura ta de curent stă agățată de peretele centralei.
