Sari la conținut
Economie de energie

Ce poți economisi la energie într-un apartament închiriat, fără lucrări

Ce poți economisi la energie într-un apartament închiriat, fără lucrări
Foto: ThisIsEngineering / Pexels

Sfaturile obișnuite despre eficiență energetică pornesc de la o presupunere pe care mulți nu o îndeplinesc: că locuiești la tine acasă. Schimbă tâmplăria, izolează fațada, montează pompă de căldură. Dacă stai în chirie, toate astea sunt sfaturi pentru altcineva.

Și totuși, factura o plătești tu. În majoritatea contractelor din România, utilitățile sunt în sarcina chiriașului, ceea ce înseamnă că economia rămâne integral la tine, chiar dacă îmbunătățirea nu rămâne. Întrebarea corectă nu e „ce lucrări fac”, ci „ce pot schimba fără șurubelniță și fără să pierd garanția”.

Regula simplă: reversibil și portabil

Filtrează orice idee prin două întrebări. Se poate desface în cincisprezece minute când te muți? Merge cu tine în următorul apartament? Dacă răspunsul e da la ambele, ai voie să investești liniștit.

Asta scoate din discuție geamurile, centrala și izolația, dar lasă surprinzător de mult pe masă. Un apartament de două camere consumă anual, în afara încălzirii, undeva între 1.500 și 2.500 kWh. La un tarif de aproximativ 1,3 lei pe kWh, vorbim de 2.000-3.200 de lei pe an doar pe curent. O reducere de 20% e realistă și înseamnă bani reali, nu teorie.

Primul pas nu costă nimic: află unde se duc. Un wattmetru de priză costă cât două cafele la terasă, se mută cu tine oriunde și îți arată în trei zile ce bănuiai greșit. Metoda completă am descris-o în ghidul despre cum îți dai seama care aparat îți crește cel mai mult factura, iar concluziile sunt aproape mereu aceleași: nu becurile sunt problema, ci un frigider vechi, un boiler prost reglat și un calorifer electric folosit ca soluție de avarie.

Ce funcționează într-un apartament care nu e al tău

Lista de mai jos e ordonată după impact, nu după cât de spectaculos sună.

  • Boilerul electric, dacă există. Coboară termostatul la 55-60 de grade. Peste atât nu câștigi nimic în confort, dar pierzi prin izolația rezervorului și accelerezi depunerea de calcar. Ajustarea durează treizeci de secunde și e complet reversibilă.
  • Prize cu temporizator mecanic. Costă puțin, nu necesită nicio intervenție și rezolvă elegant boilerul, încărcătoarele lăsate în priză peste noapte sau un calorifer electric care altfel merge până dimineața.
  • Becuri LED aduse de tine. Păstrează becurile vechi într-o cutie și pune-le la loc la mutare. Costul se amortizează în câteva luni chiar și așa.
  • Perdele groase și folie termică pe geam. Folia se aplică pe sticlă, se dezlipește curat și taie o parte din pierderi la ferestrele vechi.
  • Garnitură autoadezivă la ușa de intrare. Se scoate fără urme. Diferența la curent se simte mai ales dacă încălzești electric.
  • Mașina de spălat pe 30 de grade. Încălzirea apei înseamnă în jur de 80% din consumul unui ciclu. Rufele obișnuite se spală la fel de bine.

Un al doilea grup ține de întreținere, nu de dotări. Dezghețarea frigiderului când stratul de gheață trece de câțiva milimetri, curățarea grătarului de la spate, verificarea garniturii ușii cu o foaie de hârtie prinsă între ea și corp — dacă foaia iese fără rezistență, garnitura nu mai etanșează. Sunt lucruri pe care proprietarul nu le face niciodată și care costă bani în fiecare lună.

Discuția cu proprietarul, purtată inteligent

Unele măsuri chiar au nevoie de acordul lui, iar aici contează cum pui problema. Un proprietar nu se entuziasmează la ideea de a cheltui pentru facturi pe care le plătește altcineva. Se entuziasmează însă la ideea că apartamentul devine mai ușor de închiriat sau că o piesă veche urmează oricum să se strice.

Un frigider din 2005 consumă lejer de două-trei ori cât unul nou de aceeași capacitate — asta poate însemna 300-500 de lei pe an. Formulat ca „se strică oricum în doi ani și între timp mă costă pe mine cât o chirie parțială”, argumentul prinde mai bine decât o pledoarie despre clase energetice. Câțiva chiriași negociază varianta în care ei cumpără aparatul, îl folosesc și îl iau la plecare, iar proprietarul nu se opune. E o soluție curată, cu condiția să fie scrisă în contract.

Mai există un lucru pe care puțini îl verifică: cine e furnizorul de energie și ce tarif are. Dacă contractul de furnizare e pe numele tău, ai dreptul să schimbi furnizorul sau oferta, fără să atingi nimic din apartament. Procedura durează câteva săptămâni și nu implică vreo intervenție tehnică. Dacă contractul e pe numele proprietarului, măcar cere să vezi factura completă, nu doar suma — acolo se vede tariful și eventualele componente pe care le plătești fără să știi.

Cel mai bun raport dintre efort și rezultat rămâne totuși comportamental și nu costă nimic: încălzirea camerelor pe care le folosești, nu a tuturor, un termostat coborât cu un grad, spălatul pe programe scurte și obiceiul de a nu lăsa aparatele mari pornite din inerție. Într-un apartament pe care nu îl deții, disciplina este singura izolație pe care o iei cu tine când te muți.