Una dintre cele mai frecvente întrebări ale celor care iau în calcul un sistem fotovoltaic este ce se întâmplă în zilele fără soare, sau iarna, când zilele sunt scurte și cerul e adesea acoperit săptămâni la rând. Răspunsul scurt e că panourile tot produc energie, doar mai puțină — nu au nevoie de soare direct, ci de lumină, iar diferența dintre cele două condiții contează mult mai puțin decât s-ar crede.
Panourile funcționează și pe lumină difuză
Celulele fotovoltaice generează curent electric din fotonii care le lovesc suprafața, indiferent dacă aceștia vin direct de la soare sau ajung difuzați prin norii de deasupra. Într-o zi complet înnorată, producția scade semnificativ față de o zi senină — de obicei la 10-25% din producția maximă posibilă, în funcție de grosimea și densitatea norilor — dar nu ajunge niciodată la zero, atât timp cât mai există lumină naturală suficientă pentru a citi o carte afară, fără artificii.
Norii subțiri sau parțiali afectează producția mai puțin decât cei groși, de furtună, iar unele zile cu nori rari, care lasă loc soarelui să treacă intermitent, pot avea chiar și momente de producție apropiată de cea a unei zile senine, atunci când soarele reușește să străpungă pentru câteva minute.
Iarna: mai puține ore de lumină, unghi mai defavorabil
Scăderea de producție din lunile de iarnă nu vine doar din vremea mai des înnorată, ci și din doi factori structurali legați de poziția soarelui pe cer. Zilele sunt mai scurte, deci mai puține ore în care panourile pot produce ceva, iar soarele stă mult mai jos pe cer, ceea ce înseamnă că lumina lovește panourile la un unghi mai puțin favorabil decât vara, chiar și la aceeași înclinare a instalației — exact motivul pentru care orientarea și înclinarea panourilor se calculează ca un compromis între performanța de vară și cea de iarnă, nu doar pentru sezonul cald.
În România, producția lunilor de iarnă (decembrie-februarie) poate fi de trei până la cinci ori mai mică decât cea a lunilor de vară, o diferență normală și așteptată, luată deja în calcul de orice dimensionare corectă a sistemului, care se face pe baza producției medii anuale, nu pe cea a unei singure luni.
Temperatura scăzută nu e o problemă — dimpotrivă
Contrar intuiției, panourile fotovoltaice funcționează, de fapt, mai eficient la temperaturi scăzute decât la căldură extremă. Randamentul celulelor de siliciu scade ușor pe măsură ce temperatura panoului crește peste un anumit prag, astfel încât o zi geroasă, dar senină, poate produce, per oră de lumină, chiar mai multă energie decât o zi caniculară de vară, la aceeași intensitate a luminii. Asta nu compensează, evident, orele mai puține de lumină din timpul iernii, dar arată că frigul în sine nu e un dușman al producției — dimpotrivă.
Producția din lunile de iarnă nu este uniformă pe teritoriul României. Zonele din sud și din Dobrogea, cu un climat mai blând și mai puține zile complet înnorate, mențin o producție de iarnă ceva mai apropiată de media anuală decât zonele montane sau cele din nord-vest, unde cerul acoperit e mai frecvent și zăpada persistă mai multe zile la rând. Aceste diferențe regionale sunt luate în calcul de instalatorii locali atunci când estimează producția anuală a unui sistem, motiv pentru care o estimare generică, valabilă pentru toată țara, oferă doar o imagine aproximativă.
Pentru cineva care vrea o imagine realistă a ce va produce sistemul iarna, cel mai util reper rămâne istoricul de radiație solară al zonei exacte, disponibil prin bazele de date meteorologice folosite de instalatorii profesioniști la momentul dimensionării sistemului.
Zăpada și impactul ei real
Zăpada proaspătă blochează, evident, complet lumina care ajunge la panouri, dar de regulă se topește relativ repede pe suprafețele înclinate, mai ales dacă panourile sunt curate și nu rețin zăpada printr-un strat de murdărie de dedesubt — un motiv în plus pentru care întreținerea regulată a panourilor fotovoltaice contează inclusiv iarna, nu doar în sezonul cald. Un strat subțire de zăpadă poate chiar reflecta o parte din lumină spre panourile din apropiere, într-un fenomen numit albedo, care oferă un mic bonus de producție în zilele imediat următoare unei ninsori, atunci când zăpada de pe sol e încă proaspătă și panourile sunt deja curate. Practic, singurul scenariu cu adevărat problematic este zăpada umedă, grea, care rămâne lipită de suprafață mai multe zile la rând, blocând aproape complet lumina până la o topire naturală sau o îndepărtare atentă.
