Odată ce șanțul din perete e făcut și praful s-a așezat, cablul rămas acolo va funcționa, în teorie, câteva decenii bune fără să mai fie scos la iveală. Tocmai de aceea alegerea lui nu ar trebui lăsată la voia întâmplării sau la ce se găsește mai ieftin în ziua respectivă la magazin. Un cablu potrivit pentru o priză montată aparent, la vedere, nu este automat potrivit și pentru unul îngropat, iar diferența ține de izolație, de comportamentul la temperatură și de modul în care cablul este protejat mecanic în timp ce zidul se așază.
De ce contează tipul de izolație, nu doar grosimea firului
Pentru instalațiile îngropate în perete, standardul folosit în mod curent la noi este cablul de tip electric cu izolație dublă, rezistent la propagarea flăcării, montat de regulă în tub riflat sau direct în șapă, în funcție de soluția aleasă de electrician. Culoarea izolației nu e un detaliu estetic: albastru pentru nul, galben-verde pentru împământare, maro sau negru pentru fază, iar respectarea acestui cod de culori este ceea ce permite oricărui electrician, peste ani, să înțeleagă instalația fără să o testeze fir cu fir. Legătura dintre acest cod de culori și siguranța locuinței devine evidentă mai ales atunci când discutăm despre cum funcționează împământarea unei locuințe și de ce contează, pentru că firul galben-verde greșit montat sau lipsă anulează practic protecția întregii instalații.
Tub riflat sau montaj direct în șapă
Pe lângă tipul de cablu, contează și modul în care acesta e protejat fizic în perete. Montarea în tub riflat, chiar dacă adaugă un cost și o etapă în plus la execuție, oferă un avantaj important: dacă peste ani un fir se defectează sau trebuie înlocuit un circuit, cablul poate fi tras din nou prin tub fără să se mai spargă peretele de la zero. Montajul direct în șapă, fără tub, e mai rapid și mai ieftin pe moment, dar orice intervenție ulterioară înseamnă inevitabil spargere. Din acest motiv, majoritatea electricienilor cu experiență recomandă tubul riflat la circuitele care trec prin pereți structurali sau prin zone greu accesibile, chiar dacă la circuitele simple, de suprafață mică, diferența de cost nu justifică mereu alegerea.
Secțiunea cablului, în funcție de ce alimentează
Nu orice priză are nevoie de același cablu. Diferența dintre secțiuni ține de curentul pe care trebuie să îl suporte circuitul respectiv fără să se încălzească:
- Pentru iluminat, secțiunea folosită curent este mai mică, pentru că puterea consumată de becuri este redusă.
- Pentru prizele obișnuite din living sau dormitor, se folosește o secțiune intermediară, gândită pentru încărcătoare, televizor sau laptop.
- Pentru circuite dedicate unor aparate cu putere mare, precum cuptorul, plita electrică sau aerul condiționat, este nevoie de o secțiune mai generoasă și, de multe ori, de o siguranță separată în tablou.
Alegerea greșită a secțiunii nu se vede imediat. Cablul funcționează normal luni sau chiar ani de zile, apoi, la un consum mai mare, se încălzește peste limita sigură fix în punctul în care nu mai poate fi observat, adică în perete. Testarea izolației cu aparate specializate, înainte de a închide definitiv șanțul, rămâne singura metodă sigură de a confirma că montajul a fost făcut corect, iar un electrician serios nu ar trebui să considere lucrarea gata fără acest pas.
Ce se întâmplă dacă circuitul e prost dimensionat de la capăt la capăt
Cablul e doar o parte din ecuație. Un fir gros, bine ales, montat pe un circuit protejat de o siguranță nepotrivită din tablou, tot poate crea probleme, pentru că siguranța trebuie să întrerupă curentul înainte ca firul să se supraîncălzească, nu invers. De aceea, orice discuție serioasă despre cablurile îngropate ar trebui să pornească de fapt de la tabloul electric și de la felul în care acesta a fost gândit pentru toată locuința, subiect tratat pe larg într-un ghid despre pașii pentru extinderea instalației electrice atunci când renovezi o cameră. Practic, dacă lucrezi la o cameră nouă sau la o renovare, cablul ales pentru fiecare circuit și siguranța corespunzătoare din tablou ar trebui stabilite împreună, nu separat, iar aici merită timp și un electrician cu experiență, nu graba de a închide peretele cât mai repede.
Un ultim aspect practic, des trecut cu vederea, este documentarea traseelor înainte de a le acoperi cu tencuială: câteva fotografii clare, făcute înainte de închiderea pereților, cu măsurători aproximative față de colțuri și tocuri, pot economisi ore întregi de căutare peste ani, atunci când vrei să montezi un tablou nou sau pur și simplu să bați un cui fără să nimerești un cablu sub tensiune.
