Țigla e cel mai frecvent tip de acoperiș din România și, în același timp, cel mai pretențios pentru un montaj fotovoltaic. Nu pentru că ar fi ceva complicat la panouri, ci pentru că orice greșeală se plătește de două ori: o dată în producție și încă o dată în infiltrații. Un acoperiș de tablă iartă improvizațiile mult mai ușor decât unul din țiglă ceramică.
Verificările de mai jos se fac înainte ca prima ladă să ajungă în curte, nu în ziua montajului, când echipa e deja pe schelă și presiunea de a continua e mare.
Structura de dedesubt: ce ține, de fapt, panourile
Panourile nu se sprijină pe țiglă. Se prind de căpriorii de sub ea, prin cârlige metalice care trec printre rândurile de țiglă. De aceea prima întrebare nu e despre acoperiș, ci despre șarpantă.
- Secțiunea și starea căpriorilor. La case vechi, lemnul poate fi atacat de carii sau umezit în zona streșinii. Un cârlig prins într-un căprior slăbit nu ține nici cinci ani.
- Distanța dintre căpriori, tipic 60-90 de centimetri. Ea dictează unde pot cădea prinderile și, implicit, cum se așază șinele.
- Sarcina suplimentară, între 12 și 20 de kilograme pe metru pătrat pentru panouri și structură. Se adaugă la greutatea zăpezii, nu o înlocuiește.
- Vechimea învelitorii. Dacă țigla mai are cinci ani de viață, montezi panouri peste ea și le vei demonta ca să schimbi acoperișul. Refacerea învelitorii se face înainte, nu după.
Un expert tehnic sau un dulgher cu experiență poate evalua șarpanta într-o oră. E cea mai ieftină asigurare din tot proiectul.
Cârlige, țigle și punctul în care intră apa
Cârligul trebuie să treacă pe sub țigla de deasupra, fără să o forțeze și fără să o ridice. Dacă țigla stă pe cârlig, se sparge la primul îngheț sau la prima persoană care calcă acolo. Soluțiile corecte sunt două: fie se șlefuiește ușor un canal în țigla de dedesubt, fie se folosește o țiglă metalică de trecere, special profilată.
Câteva reguli de verificat cu ochii tăi, la fața locului:
- Fiecare cârlig se prinde cu cel puțin două șuruburi pentru lemn, cu diametrul și lungimea din fișa producătorului. Nu cu holșuruburi rămase din alt proiect.
- Sub cârlig se pune o placă de repartiție sau se așază pe astereală continuă, nu direct pe o șipcă subțire.
- Nu se găurește niciodată prin țiglă pentru a fixa ceva. Fiecare gaură în învelitoare e o infiltrație viitoare.
- Cârligele se distribuie uniform, nu doar pe două rânduri. Numărul lor rezultă din calculul de vânt și zăpadă pentru zona ta.
- Nu se montează panouri până la marginea acoperișului. Se lasă cel puțin 40-50 de centimetri până la streașină și coamă — acolo vântul are efectul de ridicare cel mai puternic.
Dacă vezi silicon aplicat generos în jurul unei penetrări, e semn rău. Silicoanele obișnuite se degradează în câțiva ani sub soare, iar etanșarea corectă se face mecanic, prin suprapunere, nu chimic.
Traseul cablurilor și partea electrică
Cablurile de curent continuu intră în pod printr-o trecere etanșă, nu printr-o gaură cu spumă poliuretanică. Pe acoperiș, ele nu trebuie să atârne și să frece de țiglă — vibrația de la vânt uzează izolația în câțiva ani, iar un cablu de curent continuu cu izolația compromisă poate produce un arc electric care nu se stinge singur.
Verifică și existența separatorului de curent continuu la invertor, a protecției la supratensiuni și a legăturii de echipotențializare a structurii metalice. Toate se leagă la sistemul de împământare al casei, iar dacă acesta e vechi sau improvizat, discuția trebuie purtată înainte, pentru că o împământare corectă a locuinței e condiția de bază pentru orice instalație de pe acoperiș.
Orientare, spațiu și acces
Sudul rămâne ideal, dar diferența față de sud-est sau sud-vest e de doar 5-8% pe an. O pantă estică plus una vestică pot funcționa foarte bine împreună, cu producție distribuită mai uniform pe parcursul zilei — util dacă locuiești acasă și consumi dimineața și seara.
Lasă spațiu de acces între rânduri, măcar un culoar pe care să se poată circula pentru curățare sau intervenție. Un acoperiș acoperit complet, până la ultimul centimetru, devine imposibil de întreținut fără a călca pe panouri.
Și încă un detaliu ignorat: ventilarea. Panourile montate prea aproape de țiglă, sub 8-10 centimetri, se încălzesc mai tare și pierd randament vara, exact când ai vrea să producă maxim. Distanța corectă lasă aerul să circule pe dedesubt și scade temperatura celulelor cu câteva grade bune.
Când toate acestea sunt puse la punct, montajul propriu-zis durează o zi sau două. Timpul investit înainte, în verificări, e cel care face diferența între un sistem care lucrează liniștit douăzeci de ani și unul care aduce meșteri pe acoperiș în fiecare primăvară — iar dacă vrei să știi ce riscuri chiar contează după instalare, merită să vezi ce pățesc panourile la grindină, vânt puternic sau zăpadă mare.
