Toată promisiunea unei pompe de căldură stă într-un raport: pentru fiecare kilowatt-oră de curent consumat, livrează mai mulți kilowați-oră de căldură în casă. Raportul acela se numește COP și e cifra pe care o vezi în broșuri. Ce nu se vede în broșuri la fel de clar este că el nu e o constantă. Scade pe măsură ce afară se răcește, exact atunci când ai nevoie de mai multă căldură. De aici vine surpriza primei ierni cu adevărat geroase: aparatul funcționează corect, dar consumă vizibil mai mult decât ai calculat în septembrie.
De ce COP-ul scade odată cu temperatura de afară
O pompă de căldură aer-apă sau aer-aer extrage căldură din aerul exterior și o transferă în interior. Cu cât diferența dintre temperatura sursei și cea a destinației este mai mare, cu atât compresorul trebuie să muncească mai mult pentru același transfer. La zece grade afară, diferența e mică și randamentul e excelent. La minus zece, diferența se dublează, iar aerul rece conține și mai puțină energie de extras.
Rezultatul: un aparat care are un COP foarte bun la temperaturi blânde poate ajunge, la ger sever, aproape de valoarea doi, iar în cazuri nefavorabile chiar mai jos. Rămâne mai eficient decât o rezistență electrică, care are raportul fix de unu la unu, dar diferența nu mai e spectaculoasă. Cifra care contează pe termen lung nu e COP-ul de catalog, ci SCOP-ul, adică media sezonieră pentru un profil climatic de referință; el e trecut în fișa tehnică a aparatului și trebuie citit acolo, pentru că depinde de model, de tipul instalației și de zona climatică.
Logica este aceeași cu cea a compresoarelor modulante din climatizare. Motivul pentru care un aparat cu inverter consumă mai puțin decât unul clasic se aplică identic aici: un compresor care își reglează turația continuu lucrează aproape tot timpul în zona lui eficientă, în loc să pornească și să se oprească la putere maximă.
Ce se întâmplă efectiv sub zero grade
La temperaturi negative apar două fenomene care nu există la temperaturi blânde și care schimbă consumul.
Degivrarea. Unitatea exterioară răcește aerul care trece prin ea. Umezeala din aer condensează pe lamele și, sub zero grade, îngheață. Un strat de gheață pe schimbător blochează transferul termic, așa că aparatul trebuie să-l topească periodic. O face inversând ciclul pentru câteva minute: în loc să încălzească casa, încălzește schimbătorul exterior. În intervalul acela consumă curent fără să livreze căldură înăuntru, uneori luând chiar căldură din circuitul interior.
Frecvența degivrărilor crește când temperatura e în jur de zero până la minus cinci grade și umiditatea e ridicată — adică exact în ceața de decembrie. Paradoxal, la minus cincisprezece grade și aer uscat, degivrările sunt mai rare.
Rezistența electrică de rezervă. Majoritatea sistemelor au un element de încălzire electrică suplimentar, care intervine când pompa singură nu mai acoperă necesarul. Când pornește, randamentul instalației coboară brutal, pentru că rezistența e o rezistență, cu raport unu la unu. Unele instalații sunt setate din fabrică sau de instalator să pornească rezistența prea devreme, iar proprietarul nu are cum să știe. Este cea mai frecventă cauză a unei facturi neașteptat de mari la o pompă de căldură.
Verifică în meniul unității interioare sau în aplicație dacă există un contor separat pentru orele de funcționare ale rezistenței auxiliare. Dacă numărul acela crește constant, ai un reglaj de corectat.
Temperatura pe tur, parametrul care îți stă la îndemână
La o pompă de căldură aer-apă, cel mai influent reglaj este temperatura apei trimise în instalație. Fiecare grad în plus pe tur costă randament. Diferența dintre o instalație care lucrează cu apă la treizeci și cinci de grade și una la cincizeci și cinci este considerabilă, iar căldura resimțită în cameră poate fi aceeași dacă suprafața de emisie e suficientă.
De aici rezultă câteva reguli practice:
- Încălzirea în pardoseală este partenerul ideal, pentru că lucrează cu temperaturi joase pe suprafață mare.
- Caloriferele supradimensionate permit temperaturi mai joase decât cele standard. Înlocuirea unui calorifer mic cu unul mai mare, în camera cea mai rece, poate permite coborârea temperaturii pe tur pentru toată casa.
- Curba de compensare trebuie reglată. Aparatul ajustează automat temperatura pe tur în funcție de cea de afară; dacă e setată prea agresiv, încălzești apa mai mult decât e nevoie în toate zilele blânde ale sezonului.
- Funcționarea continuă la putere mică bate pornirile și opririle repetate. O pompă de căldură nu se comportă ca o centrală clasică și nu trebuie oprită noaptea.
Cum estimezi consumul unei luni de ger
Estimarea corectă pornește de la necesarul de căldură al casei, nu de la puterea aparatului. Pașii sunt aceștia:
- Află necesarul termic al locuinței, în kilowați-oră pe lună. Dacă ai avut înainte gaz, îl poți deduce din consumul de gaz al unei luni de iarnă, ajustat cu randamentul centralei vechi.
- Împarte necesarul la un COP mediu realist pentru luna respectivă. Pentru o lună de iarnă românească, o valoare între doi și trei este un punct de plecare rezonabil, în funcție de instalație și de temperatura pe tur.
- Adaugă separat consumul rezistenței auxiliare, dacă a funcționat, și consumul pompelor de circulație.
- Înmulțește totalul cu prețul tău final pe kilowatt-oră.
Cifra care iese e o estimare, nu o certitudine, pentru că depinde de vreme, de câte grade ții în casă și de cât de bine e izolată clădirea. O analiză mai detaliată a factorilor care schimbă rezultatul, cu exemple, se găsește în materialul despre consumul unei pompe de căldură într-o lună de iarnă.
Merită să compari apoi cifra estimată cu diferența reală dintre factura ta de iarnă și cea de vară. Explicația mecanismului prin care consumul de curent diferă între sezoane în aceeași locuință te ajută să separi ce ține de încălzire de ce ține de iluminat, de mai multe ore petrecute acasă și de restul obiceiurilor de sezon rece.
Greșeli care umflă factura fără să încălzească nimic
Există câteva erori care apar la aproape fiecare instalație și care se corectează gratuit:
- Oprirea aparatului peste noapte. Casa se răcește, iar dimineața pompa trebuie să recupereze rapid, ceea ce o forțează la temperatură mare pe tur și, adesea, pornește rezistența auxiliară. Costă mai mult decât ai economisit.
- Robinete termostatate închise pe majoritatea caloriferelor. Reduci suprafața de emisie, iar aparatul compensează urcând temperatura apei. Efect invers celui dorit.
- Unitatea exterioară blocată. Frunze, zăpadă adunată, o gard viu crescut prea aproape sau o carcasă decorativă montată de proprietar reduc fluxul de aer și forțează compresorul.
- Apa caldă menajeră setată foarte sus. Boilerul cere temperaturi mari, iar acolo randamentul e cel mai slab. Setează temperatura la valoarea minimă rezonabilă și lasă ciclul de igienizare programat de instalator să-și facă treaba.
- Ignorarea filtrului de impurități de pe circuitul de apă. Un filtru înfundat face pompa de circulație să lucreze inutil.
Ce verifici înainte de sezon
Înainte de prima lună rece, fă un tur scurt: curăță zona din jurul unității exterioare, verifică presiunea din circuit, uită-te dacă evacuarea condensului de la unitatea exterioară e liberă și nu îngheață într-o băltoacă sub aparat, și citește în meniu orele de funcționare ale rezistenței auxiliare din sezonul trecut.
Restul — reglarea curbei de compensare, setarea punctului de bivalență la care intră rezistența, verificarea presiunii agentului frigorific și echilibrarea hidraulică a instalației — cere un tehnician cu autorizație pentru lucrul cu agenți frigorifici. O oră petrecută de un specialist bun în meniul de service, la începutul sezonului, se plătește singură până în februarie. Iar dacă factura ta de iarnă e mult peste așteptări, întrebarea corectă nu este dacă pompa de căldură a fost o greșeală, ci câte ore a mers rezistența electrică și de ce.
