Dacă ai intrat într-un magazin de electronice în ultimii ani și ai văzut un televizor mare cu clasa energetică G, probabil ai avut o tresărire. G? Ca la un frigider din anii ’90? Nu e o greșeală și nici nu înseamnă că aparatul e o catastrofă. Înseamnă doar că scala s-a schimbat, iar televizoarele au fost printre primele categorii mutate pe noua riglă.
Reetichetarea a eliminat clasele A+, A++ și A+++, care deveniseră confuze, și a readus totul la un interval simplu, de la A la G. Pragurile au fost însă strânse deliberat, astfel încât clasa A să rămână aproape goală la lansare și să existe loc pentru progresul tehnologic din anii următori. De asta un televizor performant din 2026 poate să apară cu F sau G fără să fie, în realitate, un consumator problematic.
Ce citești, concret, pe etichetă
Eticheta pentru afișaje electronice arată diferit față de cea a unui frigider, pentru că are două valori de consum, nu una.
- Clasa pentru SDR — modul standard, în care te uiți la televizor în majoritatea timpului. Aici apare litera mare, colorată.
- Clasa pentru HDR — modul cu gamă dinamică extinsă, folosit la filme și la conținut de streaming de calitate. Consumul e mai mare, iar clasa e adesea cu una-două litere mai jos.
- Consumul în kWh la 1.000 de ore — cifra cea mai utilă de pe toată eticheta, tocmai pentru că e concretă și comparabilă între modele.
- Diagonala în centimetri și inch, plus rezoluția în pixeli.
- Codul QR care duce la fișa din baza de date europeană EPREL, unde găsești și detalii care nu încap pe hârtie.
Cifra de 1.000 de ore e cea care merită reținută. Un televizor de 55 de inch modern consumă tipic între 55 și 90 kWh la 1.000 de ore în SDR. Dacă te uiți în medie patru ore pe zi, faci aproximativ 1.460 de ore pe an, deci undeva la 80-130 kWh anual. La tarifele curente înseamnă în jur de 100-160 de lei pe an. Nu e o sumă care să schimbe bugetul unei familii, dar e utilă când compari două modele cu preț similar.
De ce diagonala schimbă totul
Consumul unui afișaj e legat direct de suprafața luminată. Un salt de la 55 la 75 de inch aproape dublează aria ecranului, deci și energia necesară pentru a-l ilumina la aceeași strălucire. Un televizor de 85 de inch poate depăși 200 kWh la 1.000 de ore în SDR și trece lejer de 300 în HDR.
Tehnologia contează la fel de mult. Panourile OLED consumă mult pe scene luminoase și foarte puțin pe cele întunecate, pentru că pixelii negri sunt efectiv stinși. Modelele LCD cu retroiluminare mini-LED și multe zone de atenuare sunt eficiente pe scene mixte, dar urcă rapid când cer luminozitate maximă în HDR. Un proiector, în schimb, are un consum aproape constant, dictat de sursa de lumină: lămpile clasice trag 250-350 de wați, cele cu LED sau laser coboară adesea sub 150.
Setările care fac diferența reală
Ce e important de știut e că valoarea de pe etichetă se măsoară în modul standard de fabrică, cel în care televizorul iese din cutie. Dacă schimbi modul de imagine, schimbi și consumul, uneori dramatic.
Modul „Vivid” sau „Dinamic”, cel setat în magazine ca să atragă privirea sub lumina puternică de acolo, poate consuma cu 40-60% mai mult decât modul „Film” sau „Standard”. Acasă, unde lumina ambientală e mult mai mică, imaginea aceea nu are niciun avantaj real — doar obosește ochii și încarcă factura.
Câteva ajustări care merită făcute în prima zi:
- Alege modul Film, Cinema sau Standard în locul celui Dinamic.
- Activează senzorul de lumină ambientală, dacă televizorul are unul. Reduce strălucirea seara, automat.
- Setează oprirea automată după o perioadă de inactivitate, ca aparatul să nu rămână aprins toată noaptea când adormi.
- Verifică pornirea rapidă. Dacă e activă, televizorul stă într-un standby „gras”, de 10-15 wați, în loc de sub 0,5 wați. Pe an, diferența poate depăși 100 kWh.
Ultimul punct e cel mai ignorat dintre toate. Un televizor, o consolă și un decodor lăsate toate în standby activ pot aduna cât un frigider mic, iar dacă vrei să afli exact cine e vinovatul din camera de zi, metoda cea mai simplă rămâne un wattmetru de priză, aceeași unealtă cu care identifici aparatul care îți crește cel mai mult factura.
La monitoare, povestea e ceva mai simplă. Consumurile sunt mici, între 15 și 45 de wați la un model obișnuit de birou, iar diferența dintre clase rareori depășește câteva zeci de lei pe an. Merită totuși verificat consumul în standby și existența unui mod de economisire care stinge panoul, nu doar îl întunecă. Iar dacă alegi între două monitoare aproape identice, cifra la 1.000 de ore e un criteriu la fel de valid ca oricare altul — mai ales dacă aparatul stă aprins opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână.
