Mașina de spălat vase: ce urmărești la capacitate, programe și consum

O mașină de spălat vase se cumpără o dată la zece ani și se folosește aproape zilnic. Diferența dintre un model potrivit și unul ales pe fugă nu se vede în prima lună, ci în anii în care descoperi că nu încap farfuriile mari, că programul scurt nu spală bine sau că aparatul se aude prin toată casa. Merită să știi ce anume contează înainte să intri în magazin.

Lățimea și numărul de couverts: cum se traduce în vase reale

Există două formate standard: 60 de centimetri lățime, cu o capacitate de 12-15 seturi, și 45 de centimetri, cu 9-10 seturi. Termenul „set” sau „couvert” înseamnă, prin standard, farfurie adâncă, farfurie plată, farfurioară de desert, ceașcă, farfurioară de ceașcă, pahar și tacâmuri. Este o unitate de măsură de laborator, nu o descriere a bucătăriei tale.

În practică, un aparat de 60 cm cu 13-14 seturi acoperă confortabil o familie de patru persoane care gătește acasă, inclusiv oalele și tigăile. Un aparat de 45 cm e potrivit pentru una-două persoane sau pentru o bucătărie în care fiecare centimetru contează, dar te va obliga la mai multe cicluri pe săptămână, ceea ce anulează o parte din economia de spațiu.

Ce se vede mai puțin în specificații, dar se simte zilnic:

• Coșul superior reglabil pe înălțime, care îți permite să pui pahare înalte sus sau farfurii mari jos.
• Dinții rabatabili din coșuri, esențiali pentru oale, boluri și tăvi.
• Al treilea sertar pentru tacâmuri, în locul coșulețului clasic. Ocupă puțin din înălțimea coșului superior, dar eliberează mult spațiu util.
• Brațul de stropire superior care ajunge în sertarul de tacâmuri. Fără el, sertarul e decorativ.

Măsoară nișa înainte, inclusiv adâncimea, și verifică unde sunt racordurile. O mașină încastrabilă are nevoie de spațiu în spate pentru furtunuri, iar o priză plasată exact acolo unde trebuie să intre aparatul e o problemă frecventă la renovări. Dacă bucătăria e nouă, prevede din start un circuit potrivit, așa cum se explică în materialul despre circuitul dedicat pentru bucătărie și situațiile în care e necesar.

Programele: care se folosesc de fapt și care sunt decorative

Majoritatea aparatelor vin cu șase până la zece programe, dintre care folosești, realist, două sau trei. Iată ce înseamnă fiecare:

1. Eco. Este programul pe baza căruia se măsoară consumul de pe etichetă. Durează mult, între trei și patru ore, tocmai pentru că spală la temperatură mai mică și compensează prin timp. Este cel mai economic și, pentru vase obișnuite, spală perfect.
2. Automat sau sensor. Aparatul măsoară turbiditatea apei și ajustează durata și temperatura. Bun când încarci vase cu grade diferite de murdărie.
3. Intensiv. Temperatură mare, durată lungă. Pentru oale cu mâncare arsă și tăvi de cuptor. Consumă cel mai mult.
4. Rapid. Treizeci de minute, pentru vase abia folosite. Consumă surprinzător de mult raportat la durată, pentru că ridică repede temperatura apei.
5. Prespălare sau clătire. Fără detergent, pentru vasele care stau în mașină până se umple. Consumă puțin și rezolvă mirosul.
6. Jumătate de încărcătură sau zonă. Utile dacă nu aduni destule vase pentru un ciclu complet.

Obiceiul care produce cea mai mare economie e simplu: folosește programul Eco și pornește aparatul doar plin. Programul lung consumă mai puțină energie decât cel scurt, chiar dacă intuiția spune invers, pentru că energia se duce aproape integral în încălzirea apei, nu în funcționarea pompei.

Comparația cu spălatul manual, cu cifre și cu explicația consumului de apă caldă, este detaliată în articolul despre consumul real al mașinii de spălat vase față de spălatul de mână. Pentru cei care au tarif diferențiat pe ore, pornirea decalată e o unealtă utilă, iar logica ei e explicată în materialul despre ce merită automatizat ca să prinzi orele cu tarif mai mic.

Consumul de energie și de apă: ce numere compari

Pe eticheta energetică actuală găsești consumul de energie exprimat în kWh la 100 de cicluri Eco și consumul de apă în litri pe ciclu. Ambele se raportează la programul Eco, deci compararea între modele e corectă doar dacă te uiți la aceleași cifre.

Consumul de apă al aparatelor moderne se situează în general între 9 și 12 litri pe ciclu complet, adică mult sub ce folosește orice om care spală la robinet. Consumul de energie depinde aproape exclusiv de cât de multă apă trebuie încălzită și până la ce temperatură.

Câteva aspecte care influențează factura mai mult decât diferența dintre două clase energetice apropiate:

• Uscarea. Aparatele cu uscare prin condensare naturală nu consumă energie suplimentară, dar lasă vasele umede. Cele cu rezistență de uscare consumă vizibil mai mult. Sistemele cu zeolit sunt un compromis eficient, dar se găsesc pe modele scumpe.
• Racordul la apă caldă. Unele modele acceptă alimentare cu apă caldă. Are sens doar dacă apa caldă vine de la o sursă mai ieftină decât electricitatea și dacă traseul până la aparat e scurt.
• Duritatea apei. Un dedurizator prost reglat înseamnă calcar pe rezistență, care crește consumul și scurtează viața aparatului.

Cum încarci corect, ca să nu reiei ciclul

Cea mai frecventă nemulțumire, „nu spală bine”, are aproape întotdeauna o cauză de încărcare, nu de aparat. Apa este pulverizată de jos și din mijloc; orice obstacol între braț și vas înseamnă o zonă nespălată.

• Nu clăti vasele înainte. Îndepărtează resturile solide, atât. Detergenții moderni au enzime care au nevoie de murdărie ca să lucreze, iar senzorul de turbiditate al aparatului va scurta ciclul dacă apa e prea curată de la început.
• Orientează toate suprafețele murdare spre centru și în jos. Farfuriile în picioare, ușor înclinate.
• Bolurile și cănile cu gura în jos, înclinate, altfel rămâne apă în ele.
• Nu suprapune piesele. Două farfurii lipite rămân murdare între ele.
• Tacâmurile amestecate, cu mânerele în jos în coșuleț, ca să nu se „lipească” unele de altele. Cuțitele ascuțite, cu vârful în jos.
• Verifică rotirea brațelor cu mâna, înainte de a închide ușa. Un mâner de tigaie care blochează brațul superior compromite tot ciclul.
• Lemnul, fonta, cuțitele de bucătărie bune și aluminiul nu au ce căuta acolo. Se deteriorează la temperatură și în mediu alcalin.

Dacă vasele ies cu pete albicioase, problema e la sare sau la duritatea setată. Dacă ies cu urme mate, permanente, e prea multă sare sau agent de clătire în exces. Ambele se reglează din setările aparatului, în câteva minute, după testarea durității apei cu bandeleta livrată de obicei în cutie.

Zgomotul, siguranța la apă și ce faci în primele zile

Nivelul de zgomot, exprimat în decibeli, contează enorm într-o bucătărie deschisă sau într-un apartament mic. Sub 44 dB aparatul e discret; peste 48 dB îl auzi din camera alăturată. Dacă intenționezi să pornești mașina noaptea, la tarif redus, e un criteriu de primă importanță.

Protecția antiinundație e al doilea element de urmărit. Sistemele complete includ un senzor în cuva de sub aparat și o supapă montată chiar la robinet, care oprește apa la nivelul sursei, nu la nivelul mașinii. Un furtun care cedează la robinet, într-un apartament, e un incident scump.

La instalare, apelează la un instalator pentru racordul la apă și la canalizare, mai ales dacă trebuie realizat un sifon corect pentru furtunul de evacuare. Pentru partea electrică, aparatul se conectează la o priză cu împământare, pe un circuit care suportă sarcina; nu folosi prelungitoare.

În exploatare, trei lucruri fac cea mai mare diferență: golește filtrul din cuvă săptămânal, ține sarea și agentul de clătire la nivel dacă apa e dură și rulează din când în când un program la temperatură mare, gol, cu un produs de curățare, ca să elimini grăsimea din brațe și din furtunul de evacuare. Sunt operațiuni de câteva minute care țin aparatul la parametrii de la cumpărare mult mai mult decât orice funcție extra plătită la achiziție.